15 aprilie 2010

Cine striga de obicei ‚hotii!’ dupa cum ne invata proverbul?

‚Hotul striga hotii’ ne spune stravechea intelepciune populara. A se intelege prin asta ca o persoana cu inclinatii catre cleptomanie are senzatia permanenta ca este in pericol de a i se fura bunurile.
Proverbul se poate extinde si in alte zone ale vietii noastre, ca de exemplu in relatiile interumane si chiar sentimentale.

Sa presupunem ca o persoana ar fi tentata sa se foloseasca de partener/a pentru satisfacerea diferitelor necesitati, materiale sau instinctuale. Si chiar l-ar folosi. Ce parere ati avea daca aceasta persoana s-ar vaita pe urma ca se teme sa nu fie folosita?

Sau mai bine sa dau doua exemple mai clare, din taberele ambelor sexe, sa nu fie cu suparare nimanui.

Primul exemplu sa zicem este al unei femei interesate de partenerii cu bani, situatie materiala buna, pe care i-ar putea folosi – sau mai bine zis de banii carora s-ar putea folosi. Ce parere ati avea daca o astfel de femeie s-ar vaita vreodata ,vai, draga, ma tem ca s-ar putea sa fiu folosita’?

Al doilea exemplu este al unui barbat care are tendinta (devenita mod de viata) de a se folosi de diverse partenere pentru satisfacerea nevoilor sexuale, fara a se implica sufleteste. Ce ati zice daca l-ati auzi vaitandu-se ca se teme sa nu fie folosit?

Si deci cat de ridicol si de patetic este cand hotul striga ‚hotii!’...

Se ramarca cumva o temere crescanda in societate, in randul ambelor sexe, ca nu cumva partenerul de viata sa se foloseasca de tine ceva mai mult decat te folosesti tu de el? Se stabileste o balanta si un echilibru perfect intre talgere, cu mare grija ca nu cumva unul din ele sa nu atarne un pic mai greu? Si daca partenerul se foloseste de tine cu 100 de grame mai mult decat te folosesti tu de el? Te plangi ca te-a inselat la cantar, ca la piata?

Evident ca in astfel de cazuri (cand fiecare se gandeste numai cum sa faca ca folosul celuilalt sa nu fie mai mare decat folosul propriu) numai de sentimente nu mai poate fi vorba. De orice altceva, da, gen contract, intelegere, arenda, etc, etc. Orice numai nu sentimente.

Intr-o categorie asemanatoare se incadreaza si cei care asteapta sa apara fata frumoasa, desteapta, cu bani, cu cariera, care sa le acorde intreaga ei fiinta si devotament. Acesti oameni nu pot concepe macar sa se indragosteasca de cineva care nu corespunde perfect, ca de exemplu nu pot iubi o fata frumoasa foc si saraca, sau desteapta foc dar uratica. Folosul lor trebuie sa fie maxim, si nu se poate face rabat de la nimic.

In oglinda avem cazurile acelora care cauta barbatul cu bani, frumos, destept, puternic, si care sa le iubeasca pana la moarte numai pe ele. Nimic mai putin nu poate fi acceptabil, fiindca ar diminua din foloasele viitoare.

E clar, sentimentele devin flori rare, de colt, care cresc intr-o lume plina de stanci colturoase, adevarati munti ai lacomiei, beneficiilor, foloaselor si atitudinii ‚sa-mi fie mie bine’ .

3 comentarii:

  1. din pacate, asa este- "SENTIMENTELE DEVIN FLORI RARE" dar rare de tot; ne ciocnim tot mai mult de alte "flori" - negre-as zice; invidie, ipocrizie, nermenicie si chiar rautate - toate etalate fara nici o jena.

    RăspundețiȘtergere
  2. http://eclpsademart.wordpress.com/2010/04/22/premiu/
    ai un premiu la mine pe blog

    RăspundețiȘtergere