4 ianuarie 2011

Ne vedem la anul...

Ultima data ne-am vazut de Craciun. Nu stiam ca o sa fie ultima data. L-am vizitat cu cadouri si cu urari de bine si de ‚la multi ani’. S-a bucurat enorm sa ma vada, cu lacrimi in ochi. I-am spus ca ii doresc sarbatori fericite si, in gluma, ca o sa ne vedem la anul. S-a uitat intr-o parte si a dat din cap trist, cu sensul ca cine stie cand o sa mai am timp sa ma duc sa il vad.
Nu ne-am mai vazut. A plecat in lumile tacerii in prima saptamana dupa Anul Nou. Eram in concediu in afara tarii. Nu am stiut ca imi iau la revedere pentru totdeauna, si ca pentru el anul care se incheia era ultimul an. Nu mi-am imaginat nici macar o secunda ca anul cel nou avea sa fie pentru el lung numai cat o saptamana. Ultima amintire este cea cu ‚la multi ani’ si cu ‚ne vedem la anul’.

Ma gandeam zilele astea, daca anul asta ar fi ultimul, cat de multe lucruri pe care imi doresc sa le fac vor ramane nefacute... Poate la anul pe vremea asta lista nu va mai fi asa de lunga...

Mi se pare numai mie, sau zilele de dupa Revelion au miros umed de depresie si de socoteli cu ce nu am reusit sa duc la capat in 2010?

2 comentarii:

  1. Urcăm, coborâm... Și iarăși...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, asa e, pana intr-un moment cand este ultima urcare sau coborare.

    RăspundețiȘtergere