7 noiembrie 2010

Amintiri si reflectii de la tara

‚Eu cred că vesnicia s-a născut la sat.

Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
si dacă ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.’

Poate fi acesta raspunsul la deruta unor generatii care au pierdut legatura cu radacinile, cu lumea satului, vatra din care ne tragem? Si cum nu mai au radacini, plutesc in deriva, fara sa stie nici cine sunt, nici ce vor, nici incotro se indreapta.

Lumea satului traditional este ceea ce ne defineste ca spiritualitate, traditii, amprenta neamului romanesc. O lume veche, arhaica, simpla si fara complicatii inutile. O lume in care te poti bucura de fiecare zi asa cum vine ea, si ai timp sa observi lucrurile marunte pentru care cei de la oras nu prea au timp, cum ar fi un musuroi de furnici in iarba dupa ploaie, un stup de albine... O bogatie de spiritualitate si de arta, de traditii si de mestesuguri.

Le recomand celor care nu au avut bunici la tara si nu stiu ce inseamna viata aproape de natura si radacini, un 'stagiu de pregatire’ , stabiliti-va la tara pentru 3-4 luni, cel mai bine ar fi pentru un an (puteti experimenta frumusetea fiecarui anotimp), intr-o zona cu adevarat rurala. Va asigur ca nimic nu e mai gustos decat o bucata de mamaliga cu branza si o cana cu lapte dupa o zi de munca. Incercati chestia asta ca pe o experienta noua, ceva care sa va poata apropia de traditii si radacini. E un mod de a experimenta un stil de viata simplu, legat de pamantul in care ar trebui sa ne gasim radacinile, departe de malluri si de agitatia urbana.

Asta nu inseamna ca recomand o plafonare la 4 sau 8 clase pentru toata lumea, ci doar o regasire a lumii satului, a legaturii cu viata simpla, in care iei fiecare zi asa cum este, fara filozofie abrupta si seaca. In care te bucuri de nasterea unui vitel, te bucuri de puisorii de gaina si bobocii de gasca, te bucuri de traditiile de Craciun si de focul in soba. Redescoperi traditiile legate de viata si de moarte si mai ales cu ce se poate umple spatiul dintre ele.

La tara este o lume vibranta, mustind de spiritualitate latenta, de arta populara. Mai ales arta populara. Cred ca orice artist care se respecta ar trebui ca in primul rand sa se familiarizeze cu acestea. E ca si cum ai incerca sa ai o discutie despre diferite retete de paine, dar tu nu ai mancat niciodata o paine framantata cu zer in copaie, si coapta in cuptor de lut, cu jar de lemne. Oamenii sunt parte a unei colectivitati in care viata celor de alaturi ii intereseaza cu adevarat, cateodata suficient de tare pentru a trage cu ochiul peste gardul vecinului. Mica barfa la portita e parte a cotidianului, la fel si cearta intre sateni, si povestile de dragoste picante soptite peste garduri de uluci.

In ziua de azi fiecare alearga zi-lumina pentru a-si face/cumpara o casa, masina, pentru a castiga cat mai multi bani. In satul traditional, fiecare avea o casuta a lui, iar o caruta si un cal nu erau lucruri iesite din comun, la fel si mancarea pe masa. Si in plus aveau timp sa mearga si la biserica, se odihneau de sarbatorile religioase, se intalneau la joc in centrul satului, se intalneau la nunti, botezuri si se ajutau la inmormantari.

Din multe puncte de vedere, lumea satului romanesc a ramas suspendata in timp, intr-un timp imemorial, unde aparent nu se intampla nimic, si cu toate astea se intampla totul. In clipa in care te-ai regasit si te identifici pe tine insuti in cadrul unei spiritualitati colective, inseamna ca ti-ai regasit radacinile, stii cine esti si incotro te indrepti.

7 comentarii:

  1. mda... lumea a devenit atat de sofisticata... atat in plan material, cat si spiritual ... si drept urmare, uneori, ne pomenim plictisiti de tot si de toate... intervine dezamajirea , dezorientarea, satietatea
    in acest context o revenire la radacini pe un termen scurt sau mai putin scurt e un fel de leac, balsam pentru sufletul nostru pierdut printre cladiri, oficii, strazi, calculatoare...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, ca un punct de reper, locul de unde am plecat cu totii...

    RăspundețiȘtergere
  3. Da eu tot mai des si mai des in ultimul timp ma gandesc la locul de unde am plecat. Si-mi pare atat de rau ca ravneam sa scap intr-o buna zi de la tara. Insa acum , de abia inteleg cat de scump platim noi pretul civilizatiei-cu sanatatea noastra si a copiilor nostri.
    Ori de cate ori revin la bastina, incerc sa trag aer cu tot pieptul, sa observ orice frumusete a naturii, orice cintat de cucos sau greieras imi pare ceva divin.
    Si uneori imi vine sa las tot naibii si sa ma car uindeva intr-un mijloc de padure si sa nu aud nici un mobil, nici o noutate tip electorala 2010 sau alte aberatii de la lenuta burghila....

    RăspundețiȘtergere
  4. Mda, pretul 'civilizatiei' devine din ce in ce mai mare...

    RăspundețiȘtergere
  5. Îţi place să scrii articole şi eşti pasionat de muzică?
    Eşti la curent de fiecare dată când artiştii tăi preferaţi lansează ceva nou?
    Îţi place muzica în general sau asculţi doar un anumit gen?
    Îţi place să te uiţi la filme şi să le povesteşti celorlalţi filmele care ţi-au plăcut cel mai mult?
    Doreşti să promovezi artişti prin interviuri, biografii, ştiri?
    Îţi place să te distrezi la concerte, să faci poze, iar a doua zi să povesteşti atmosfera?
    Alătură-te echipei ONmusique.info – un site cu şi despre muzică!
    Contact: onmusique@yahoo.com
    Onmusique.info – Pentru că muzica aparţine tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  6. Din pacate (sau din fericire), nici satele romanesti n-au scapat din ghearele tehnologiei. Din ce in ce mai multi tineri au calculatoare si internet, casele sunt racordate la apa curenta si la sistemul de canalizare, televizoarele sunt nelipsite, ba chiar si telefoanele mobile si-au castigat drepturi in lumea rurala. E bine? E trist? Nu ma pot hotari...

    RăspundețiȘtergere
  7. Modernizarea nu a ajuns inca asa de departe, dupa parerea mea. Ideea era mai mult de contact cu natura, cu pamantul, munca pentru mancarea de pe masa, si in fine sa stii exact de unde vine acea mancare, animalul crescut de tine, oul de la gaina ta... De asemenea viata intr-o colectivitate restransa e foarte diferita.

    RăspundețiȘtergere