Sarmale in dovleac

 Ia te uita ce minunatie de reteta am primit pe mail de la prietena mea Adriana! M-am hotarat brusc sa includ sarmalele in meniul de Craciun :)

Sarmale in dovleac (sau in oala de lut, dupa caz) - reteta dupa Pastorel Teodoreanu

Ingrediente:

• 500 de grame de carne de porc grasă
• 500 de grame de carne de vită
• 200 de grame de slăninuţă afumată (tăiată felii)

Iarnă straină

Tăcerea apasă mai mult ca oricȃnd.

Afară-i noroi, şi e zloată.

Privesc pe fereastră din ochi cuprinzȃnd

Padurea cea dezbracată.

Ne-am dus sa ne intalnim cu Mosul

Prima amintire pe care o am legata de Mos Nicolae este si una din cele mai vechi... O dimineata de iarna, geroasa, la bloc, in Bucuresti.  Printre putinele amintiri pe care le am cu amandoi parintii mei intr-o stare de armonie. Parintii ma cheama in bucatarie sa imi arate ... Ia uite! Privesc spre fereastra, parca vad si acum geamurile inghetate prin ceata amintirii.

Amintiri si reflectii de la tara

‚Eu cred că vesnicia s-a născut la sat.

Aici orice gând e mai încet,

si inima-ti zvâcneste mai rar,

ca si cum nu ti-ar bate în piept,

ci adânc în pământ undeva.

Aici se vindecă setea de mântuire

si dacă ti-ai sângerat picioarele

te asezi pe un podmol de lut.’

Poate fi acesta raspunsul la deruta unor generatii care au pierdut legatura cu radacinile, cu lumea satului, vatra din care ne tragem? Si cum nu mai au radacini, plutesc in deriva, fara sa stie nici cine sunt, nici ce vor, nici incotro se indreapta.

Oamenii buni ajung in Rai.

Imi amintesc primele lectii de dans, cu ea, aveam numai vreo cinci ani si ma invata pasii de vals, pe muzica de la radio cand se nimerea vreo melodie potrivita. A fost nasa de botez a mamei, si ii spuneam Nasica. O personalitate cel putin controversata, daca nu chiar detestata in societate, cu o gramada de defecte, care mai de care, dar care reusea cumva in mod magic sa fie mereu in centrul evenimentelor, in asa fel incat toti aveau nevoie de ea.

Hai noroc! :)

Ia uite cam in ce fel se vinde bautura pe la altii :)) adica in Regatul Unit.
Pozele sunt facute cu telefonul intr-un supermarket, asa ca ignora calitatea nu chiar grozava a imaginii.
Inca o precizare: intre orele 10pm si 8am niciun magazin nu mai vinde bauturi alcoolice, nici macar bomboane cu lichior :) cu toate ca magazinul respectiv poate sa fie deschis 24 de ore.

Festivalul Jane Austen

Cam asa s-a intamplat cand m-am intalnit nas in nas cu personajele din romane, la o plimbare intr-o dupa-amiaza insorita cu miros de toamna. Adica am scos repede camera si am trecut la actiune.
Iata cateva fotografii facute sambata 18 septembrie in Bath. Festivalul se organizeaza in fiecare toamna in onoarea scriitoarei care a locuit cativa ani acolo, si de asemenea si parada de costume de epoca. Las imaginile sa spuna povestea mai departe. Am numai ganduri admirative pentru localnicii care se mobilizeaza atat de bine, si intr-o manifestare asa de frumoasa, desi de data recenta.

Mai multe despre festival poti citi aici .

Si parca viata e mai saraca cu un vis...

A fost o zi pe care mi-am imaginat-o o viata intreaga, de cand eram doar o fetita. Toate detaliile, fiecare in parte, analizate si inchipuite de o mie de ori. De parca nu as fi visat la asta o viata numai, ci parca o sumedenie de vieti in urma, un vis discret, tinut intr-o cutiuta a viselor pe care o deschizi din cand in cand sa iti amintesti si sa revezi ce e inauntru. Fiecare din noi are cutiuta lui cu vise, pe care o deschide, si pe care le atinge si le mangaie cateodata.

Si uite ca a fost si ziua cand – pentru o zi numai – visul a fost tangibil si real. Asa de ireal de real, visul iesit din cutiuta ma domina prin forma lui fizica impunatoare, alimentata de nenumaratele ganduri. Parca eram prizoniera, cu ochii mariti de uimire si neincredere, a propriei iluzii transformata in realitate.

Protestatarii ipocriti pe axa Bucuresti-Chisinau

Zilele acestea exista o problema similara a celor doua orase. Cainii maidanezi. Si nu numai. Si protestatarii ipocriti. Asa-zisii iubitori ai animalelor, si ai drepturilor animalelor, care ies la lumina numai cand aud cuvintele ‚eutanasiere’ si ‚caine vagabond’. Suspectez ca se creeaza o reactie instantanee care ii propulseaza direct in strada, lipiti de afise si pancarde. Isterici si ipocriti, in numele umanitatii.


Cum poti tu sa te autodefinesti ‚aparator al drepturilor animalelor’ si in acelasi timp sa aperi numai drepturile cainilor vagabonzi? Dar alte animale nu mai exista? Nu mai au drepturi? Nu trebuie si ele protejate? Un cal batut pana la moarte sau lasat in frig, ori sa moara de foame nu merita atentia acestor ‚nobile’ ONG-uri? Sau speciile pe cale de disparitie de pe plaiurile noastre nu merita sa iesiti in strada? Se vede treaba ca nu, din moment ce in presa citesc numai de protestele vizand eutanasierea de caini vagabonzi.

Obiceiuri uitate - sau inca nu – in ziua de Sfantul Gheorghe

In luna aprilie, Sfantul bate cu biciusca de foc padurea ca s-o infrunzeasca, aduna norii pe care ii scutura ca sa dea umezeala pamantului. Este sfântul care deţine cheile vremii şi conducător de oşti împărăteşti.Calendarul ortodox il suprapune pe Sfantul Gheorghe (Sangiorz, sarbatoare cu data fixa) peste un zeu precrestin al vegetatiei, asociat de asemenea si cu Cavalerul Trac. Sfantul Gheorghe si Sfantul Dumitru (Samedru) (26 octombrie) sunt sfinti de o mare importanta in calendarul pastoral, deoarece intre Sangiorz si Samedru este vara pastorala, iar intre Samedru si Sangiorz, iarna pastorala. De asemenea, in trecut, la oras, casele se inchiriau intre aceste date.

Sfantul Gheorghe este una din cele mai mari sarbatori ale romanilor. Ea pastreaza elemente stravechi, anterioare crestinismului, din care nu se pastreaza decat amintirea unui sfant razboinic, care a omorat balaurul ce ameninta lumea. El este sarbatorit atat de Biserica Ortodoxa cat si de cea Romano Catolica (fiind totodata patronul Angliei), imaginea sa fiind intotdeauna asociata cu vitejia nemarginita si credinta in biserica crestina pana la sacrificiu suprem. Sfantul Gheorghe a fost patronul militar al Moldovei medievale.