14 decembrie 2010

Iarnă straină


Tăcerea apasă mai mult ca oricȃnd.

Afară-i noroi, şi e zloată.

Privesc pe fereastră din ochi cuprinzȃnd

Padurea cea dezbracată.




Aştept. Poate ninge. E iarnă acum.

Dar ceru-i muiat parcă-n apă.

Nu ninge, şi parcă nici nu-i Crăciun,

Aşa cum era el odată.



Gradina e moartă, şi totul e gri,

Şi dorul de casă e mare.

E-o iarnă straină, şi oameni straini,

Pe văi şi-n privire ceaţa apare.




14 dec 2010

3 comentarii:

  1. foarte frumos, desi trist... exprima exact acea tristete care se instaleaza odata cu ploile de iarna(!)... asa de parca ar ploua din ceruri cu tristete... dar deja iarna a cam venit peste tot, sper ca si la tine :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Aici inca nu e iarna, mai degraba un sfarsit de toamna friguros. Ieri iar a plouat... Azi parca s-a chinuit sa ninga, vreo 15 minute, dar nimic serios.

    RăspundețiȘtergere
  3. mda, rau atunci...iarna se vrea cu omat :(... dar o veni ea pana la urma.

    RăspundețiȘtergere