5 martie 2010

Marea Dragoste

Pe Campiile Fericirii alerga Marea Dragoste, cea mai frumoasa faptura pe care ai fi putut sa o intalnesti vreodata. Vesela si fara griji, mai frumoasa ca o zi de primavara.

Cand ai intalnit-o, ti s-a parut ca esti cel mai norocos, ai luat-o de mana si ati inceput amandoi sa alergati pe Campiile Fericirii. Parca pluteati, tu si Marea Dragoste, te invaluia cu privirea ei albastra si senina.

La un moment dat  Mare Dragoste se impiedica si cade. Atunci iti dai seama brusc ca de fapt de ceva timp nu o mai tineai de mana. O ajuti sa se ridice, dar ea schioapata, si-a rupt un picior.

Nu e nimic, ii spui tu, o sa se vindece, si totul o sa fie la fel ca inainte, o sa alergati mai departe pe Campiile Fericirii, e la fel de frumoasa si fermecatoare. Ea iti zambeste cald, cu incredere, si porneste mai departe alaturi de tine. Dar nu mai alearga, e greu, fiindca are un picior cam schiop, si nu poti alerga pe Campiile Fericirii schiopatand de un picior.

Dupa un timp, cade din nou, si iar iti dai seama ca e vina ta, fiindca iar nu o tineai de mana. Cand se ridica realizezi cu disperare ca a pierdut un ochi, unul din minunatii ei ochi albastrii. Regretul si vinovatia te cuprind, trebuia sa ai mai mare grija de ea, o faptura asa de fragila si delicata. Ii spui ca o sa fie bine, ca mai are inca un ochi si inca mai poate vedea Campia Fericirii in fata ei, intinsa si nesfarsita. Ea iti zambeste timid, si porneste iar alaturi de tine. Dar nu mai vede viata in roz, e greu sa vezi Campia Fericirii, cat e de mare, cand iti lipseste un ochi.

Abia merge, incetisor, fiindca schioapata de un picior si vede numai cu un ochi. Incearca sa aiba grija, si cauta sa te tina de mana.

La un moment dat tu vezi ceva stralucind in iarba si te repezi intr-acolo sa afli ce e. Marea Dragoste ramane singura, un pas gresit si se accidenteaza iar. Cand te intorci o vezi ridicandu-se cu greu, cu mare greu, de data asta s-a lovit de o piatra si a pierdut doi dinti.

Incerci sa o ajuti, sa o ridici, si iti dai seama ca Marea Dragoste, faptura frumoasa ca din vis cu care ai pornit la drum, e de nerecunoscut acum, fara un ochi, schioapa, si fara doi dinti, te priveste cu tristete. Nu mai zambeste. A mai ramas doar o umbra a frumusetii de odinioara.

Regretele te cuprind, trebuia sa o tii mereu de mana, dar este tarziu. Ii intinzi bratele amandoua, dar Marea Dragoste clatina din cap cu tristete si pleaca singura, fara tine, abia mergand, fiindca nu vede decat cu un ochi si schioapata. Silueta ei dispare incet.

Ai ramas singur, si acum realizezi ca in fata ta, si in spatele tau, in toate directiile, de jur imprejur, se intinde Campia Nesfarsita A Parerii de Rau, si aceasta campie chiar este nesfarsita, arida si goala.

Trebuia sa fi avut grija de Marea Dragoste cat timp a fost alaturi de tine, iti spui tu, trebuia sa fi avut mai multa grija de ea... Nu ar fi trebuit nicio clipa sa dai drumul mainii ei.



P.S. Daca ai intalnit Marea Dragoste, ai grija de ea, si tine-o mereu de mana, fereste-o de accidente si cazaturi, si in felul acesta ea va ramane mereu frumoasa ca o zi de primavara si vesnic alaturi de tine.

4 comentarii:

  1. Marea dragoste e ceva relativ, chiar te provoc la o definitie xD Am trait si eu stari de genu`, ele nu fac decit sa te pregateasca pentru o alta "mare dragoste" devii mai bun/standarte mai inalte/ si inveti din greseli...

    RăspundețiȘtergere
  2. Marea Dragoste este aceea care ramane scrijelita pe suflet, si o porti cu tine pana in ziua in care treci dincolo, ca pe un tatuaj. Nimic nu o poate indeparta, nici timpul, nici uzura relatiei (certuri, dezamagiri), nici alte eventuale iubiri care ar putea veni pe urma, fiindca nu toate marile iubiri au final fericit.
    Eu cred ca in viata unui om nu poate exista cu adevarat decat o singura Mare Dragoste, restul sunt numai relatii, indiferent daca sunt ante sau post.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, este cu adevarat trist, fiindca vad in jur multe cupluri care ajung la despartire si la divort,din pacate, fiindca nu au stiut cum sa aiba grija de relatie si sa protejeze ce era frumos in ea.

    RăspundețiȘtergere