18 februarie 2010

Despre dragoste si alte ... creaturi mitologice - intre 14 si 24 februarie

A fost o data ca niciodata, ca daca n-ar fi, nici nu s-ar povesti... asa incep toate iluziile, din copilarie.

Asa incep toate povestile despre Feti-Frumosi si Cosanzene, care ne insotesc inconstient pe parcursul maturizarii si care se regasesc in dorinta noastra de a gasi pe cineva cat mai aproape de idealul de poveste.

Multe fete asteapta sa apara El, Fat-Frumos, pe armasarul ce mananca jaratic – in zilele noastre mananca petrol - si sa le salveze de ... aaaaa ... lumea cea rea? In fine, sa apara idealul masculin. Si multi din tabara cealalta isi imagineaza si asteapta sa le iasa in cale (sau in cararea virtuala a clickurilor pe net) o Cosanzeana dotata cu tot ce ii trebuie pentru a fi partenera ideala, cu toate calitatile posibile si imposibile, si inca si mai mult...
Povestile cultiva o iluzie periculoasa despre fericirea gasita numai alaturi de un partener perfect. Eroii de poveste sunt perfecti, oamenii normali nu.

Ce faci daca Fat-Frumos asa cum ti-l inchipui tu nu apare? Ramai singura pe termen nelimitat sau te gandesti sa arunci macar vreo privire si in directia Zmeului? Ce faci daca Cosanzeana nu iti iese in cale? Te tii cu dintii de iluzie, sau privesti mai atent si la alte ‚domnite’ din preajma? Ce faci daca Fat-Frumos are deja alaturi de el o partenera?

Sau daca Cosanzeana pe care tu crezi ca ai gasit-o, este deja impreuna cu Zmeul, bineinteles ca Zmeul nu are nici pe departe calitatile tale – oare ce vede la el? – dar ea e multumita si nu te baga in seama deloc?

Singuratatea apasa mai tare in perioadele sau zilele cand toti ceilalti isi fac planuri in doi. Cu cine faci Revelionul? Ce faci de Valentine’s Day si de Dragobete?

Mirajele povestilor din copilarie persista in mintile multora, fantasma Cosanzenei cea ideala sau a lui Fat-Frumos cel perfect ii impiedica pe multi sa observe si oameni mai putin perfecti, dar care exista in carne si oase.
Si de obicei singuratatea ia sfarsit atunci cand intelegi ca de fapt idealul, perfectiunea, nu exista, cand intelegi ca orice partener/a va avea cu siguranta muuuuulte defecte.

Cand intelegi ca ar fi bine sa-ti faci o lista cu cele mai importante pentru tine trei-patru calitati pe care partenerul/a trebuie neaparat sa le bifeze. Si cand esti gata sa accepti compromisul si imperfectiunile (care de obicei sunt destul de multe) unei potentiale perechi.
Oare in ziua de azi Cosanzeana ar fugi de bunavoie cu Zmeul daca e un tip cu cariera si viitor, eventual in politica, iar Fat-Frumos ar fi prea ocupat ca sa observe, fiindca si-ar mangaia caii putere si ego-ul?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu