8 februarie 2010

Frig

O dimineata senina, clara si stralucitoare ca un suflet dupa spovedit si impartasanie.
Bruma inghetata pe ramuri sclipea ademenitor ca in povestile cu comori de diamante. Liniste si senin, doar eu si soarele eram pe camp, in rest nimeni.
Iarba inghetata si sclipitoare fosnea ca o rochie de matase la atingerea pasilor mei.
Gerul mangaie aspru obrajii.
Nu e zapada. Doar bucatele de lumina scanteiaza ametitor de jur-imprejur, peste tot, ca intr-o incremenire a simturilor si a privirii, oriunde ma uit e aceesi feerie si lumina ireala si amagitor de frumoasa.
Soarele prinde putere. E mai sus si mai mandru. M-a vazut acum si ma priveste. Nu ma mai pot ascunde dupa umbrele trunchiurilor. Suntem doar eu si el pe camp, si intre noi nu sunt ascunzisuri sau secrete.
Lumina stralucitoare patrunde pana in suflet.
Ma intorc de la plimbare mai curata si mai rece, cu pace si stralucire in interior, m-am atins de frumusetea de afara.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu