Astazi sunt dezamagita, fiindca am constatat cu tristete ca exista o categorie de bloggeri dupa modelul ‚E usor a scrie versuri/ Cand nimic nu ai a spune,/ Insirand cuvinte goale/ Ce din coada au sa sune’ . Adica forma fara continut, articole fara substanta, blogger fara cunostinte serioase necesare pentru a argumenta o anumita tema in mod corect si obiectiv. Ma gandeam eu ca tre’ sa fie si din astia, dar totusi cand m-am intalnit virtual cu unul de acest fel, am suferit o deceptie.
Exista bloguri axate pe o anumita tematica: despre dragoste, lifestyle, despre psihologie, despre sport, despre istorie, despre politica, etc. Mai exista si blogguri cu pretentia de polivalenta, care incearca sa trateze exhaustiv o multitudine de teme, dar nu aprofundeaza cu adevarat niciuna. Ca dupa vorba ‚cand fugi dupa doi iepuri...’ .Fiindca bloggerului ii lipsesc atat cunostintele de specialitate si cultura generala, cat si experienta de viata. De ce, spre exemplu, un blogger ar dori sa scrie pe acelasi blog despre dragoste, relatii, si psihilogia iubirii, dar si despre istorie si politica? Ce au aceste teme in comun?
Dar asta inca nu este partea cea mai rea. Exista bloggeri care sa apuca sa scrie articole pe teme istorico-politice, dar nu poseda nici macar o zecime din bagajul de cunostinte necesar analizei unei asemenea teme, si a multitudinii de ramificatii pe care le poate presupune o anumita analiza. Le-a trecut ceva pe la ureche, fugitiv, si au dobandit o pojghita ca o poleiala de cunostinte, insa au impresia despre sine ca au la degetul mic intreg universul cunoasterii.
Adica, dupa parerea mea, daca te apuci sa scrii pe blog despre istorie, inseamna ca tu ar trebui sa fii o persoana cu studii aprofundate in acest domeniu, cu mult peste ceea ce se afla in manuale, si nu numai istorie nationala, dar si istorie universala, pentru a intelege jocurile de culise care sa fac deseori intre marile puteri si care ajung in final sa ne influenteze vietile tuturor.
Si se poate inca si mai rau de atat. Se poate intampla ca autorul unui articol sa refuze o discutie pe blog cu cineva care comenteaza si are o parere diferita, pe care o poate argumenta si sustine.
Cat de patetic poate sa fie sa scrii un blog cu articole pe teme de istorie si politica (astea doua merg mana-n mana), si sa nu astepti decat comentarii de lauda si de aprobare? Care mai e sensul? De ce sa mai scrii pe o astfel de tema daca nu doresti sa o discuti? De ce sa scrii pe ORICE tema daca nu vrei sa discuti cu cititorii tai despre asta? Sau poate discutiile asteptate de genul acesta de bloggeri sunt exclusiv de genul ‚vaaaai, ce bine zici tu acolo, cat de bine le scrii’. Si eu care credeam ca schimbul de pareri, fie ele si diferite, si polemica constructiva sunt tocmai parte din esenta unui blog, si a ideii de a scrie comentarii acolo.
Oare cum e posibil ca un blogger sa fie iritat cand cineva ii comenteaza articolul in mod argumentat (si neaparat politicos si cu bun simt), fiindca de fapt nu isi dorea o discutie pe tema respectiva, isi dorea numai laude si atat?!
Se poate numi oare acela un articol care doar preia anumite informatii din diverse surse, fara a le specifica? Si mai ales fara a le analiza si trece prin filtrul personal? Bineinteles ca da, ar raspunde unii, pe blogul personal poti sa scrii orice doresti. Da, sigur, as zice eu, dar numai sa nu ai si pretentia de calitate.
Inca ceva. In mod normal cand redai o informatie pe care ai citit-o la randul tau intr-o carte, sau jurnal, sau oriunde, ar fi frumos sa scrii si bibliografia la final, ca sa vada cititorii blogului tau ca te-ai documentat serios pentru articolul acela, si de unde. Nu este nici o rusine sa te documentezi pentru un articol, mai ales cand scrii despre lucruri care s-au intamplat cu zeci, sute de ani inainde de a te naste tu.
Dar cum spuneam la inceput, e usor sa scrii fara o filozofie bine inradacinata in spatele cuvintelor, fara explicatii, cunostinte si argumente cu care sa sustii ceea ce ai pus pe blog. Un om cu adevarat intelept si documentat nu va spune niciodata despre sine asemenea laude, fiindca realizeaza cat de mult mai are inca de citit si de studiat si de aprofundat. Acesta este exclusiv apanajul ignorantilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu