22 februarie 2010

Blog

Ma intreaba omu’ meu mai cu vreo doua-trei zile in urma:
- La ce te gandesti?
- Aaaaa... ma gandeam la ceva ce vreau sa scriu.
- Ceva ce vrei sa scrii?
- Pai daaa, stii, eu am un blog...

Uimire profunda. Sprancene ridicate. El nu stia ca am un blog, nu i-am spus. Nici el nu a intrebat de fapt, cu toate ca ma vedea la calculator scriind.

- Si de cand ai tu blog? Intreaba el in continuare dupa doua secunde de uimire.
- Aaaa, pai nu de mult, din noiembrie, cam asa.

Iar se ridica sprancenele. Am inteles ca ‚nu de mult' ar fi fost ceva gen saptamana trecuta.
- Si despre ce scrii tu? Despre geopolitica? Credea ca a ghicit, era curios si interesat.
- Nu.

In mintea mea era deja un semn de intrebare, hmmm, geopolitica, omul meu crede ca am un blog despre geopolitica. Ar trebui sa ma gandesc la asta.
- Despre pisici? De data asta era sigur ca a nimerit-o, zambitor si fericit, interesat si curios. Asta fiindca stie ca imi plac foarte mult pisicile.
- Nu.
- Pai atunci despre ce scrii?! Era clar, era dezamagit, nu ghicise, nu era blog despre geopolitica, nici despre pisici.
- Uite, zic eu, ultimul post a fost despre dragoste.
- Aaaaaa, despre dragoste?! Uimire, dezamagire, lipsa totala de interes. Reactia omului casatorit. Mai tipic decat imi imaginasem vreodata.
- Vrei sa citesti ce am scris? Incercam zambind sa insuflu un strop de entuziasm.
- Aaa, daaa, lasa ca citesc eu ,mai incolo.

P.S. Am stiut in clipa aceea, ca daca as fi raspuns ‚da, despre pisici’ blogul meu ar fi primit atentie imediata, nemaivorbind de geopolitica... :)
P.P.S. A citit pana la urma, vreo cateva ore mai tarziu, si chiar am discutat despre unele posturi.

2 comentarii:

  1. e normal omul tău, iubitul meu nu a deschis niciodata niciunul dintre cele 2 bloguri pe care le am :) ciudat nu? nu le ia în serios ceia ce mă bucură pentru că pot să vorbesc deschis despre mine și relațiile mele cu cei din jur

    RăspundețiȘtergere
  2. Cosanzeana, exista avantaje si dezavantaje atunci cand pertenerul iti citeste blogul (sau nu), de asta si eu am ezitat pana i-am spus de existenta blogului meu, ma gandeam la fel cum spui tu, ca piere o anumita libertate. Pana la urma dupa 3 luni jumate am decis sa ii spun totusi :). Fiindca am considerat ca intre mine si el nu este bine sa existe secrete. Si apoi el este cel mai bun prieten al meu, si pot oricand sa contez pe sfatul lui si pe o parere sincera si obiectiva :)
    Mi se pare ca aici tu ai de fapt dublu avantaj: si al sinceritatii, fiindca iubitul tau stie de blogurile tale, si al intimitatii pe blog, fiindca nu le citeste :)

    RăspundețiȘtergere